poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-07-06 | |
Tu,Doamne,mai poți să ne vezi,
Să ne mai conduci pe întuneric. Jurăm că suntem orbi de nu ne crezi Ne-a părăsit lumina soarelui prielnic. Sau poate nu mai vrem – e-aceeaşi ; Ne dor şi lacrimile plânse pe pietre, Şi porcii la ignat ,negraşi ; Ni-e stins până şi focu-n vetre. E prea greu,iar umerii ne dor ; Stă inima să puşte de tristeți; Se culcă grâul galben pe ogor Şi uită,Doamne,că n-avem cântăreți. Cui să-i mai ardă pe-ntuneric să joace, Hambarele ni-s până-n vârf cu nenoroc. Am ars până şi cele câteva cojoace Să ne-ncălzim puțin la foc. Dă-mi,Doamne,sternul Tău să-l plâng, Să îl îndoi de greul lacrimei din ochi Şi să-l dezdoi,să-l ard,să-l frâng, Să mă adun cu frații mei cei orbi. Iată că-n pălmi lacremele-ncet se strâng Ţi le dăm Ţie toate,Doamne, să le sorbi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate