La rascruce de vanturi se tes blesteme
se invrajbesc destine cu negre poeme
e locul unde lumea nu patrunde
doar gandul cel malefic si ale sale rude

Acolo e locul unde ni se incheaga vine
pacate fara numar si greseli fara mila
stiinta e chiar puntea ce trece fara grai
virtutea si credinta in aspru alai

Taci, iubite...Nu te mai teme
Parfumul iubirii din smirma si tamaie este
Iar ruga ce se-nalta din ochii tai cei grei
il va pazi de furia celor rai

Iar in nopatea din urma cand iarba inalta
isi va pleca tacuta capul la pamant
si vorba cea alba se va preface in cant
sa nu te tulburi, sa nu strigi la cer

Pe aripile vantului ma legan eu...
sa smulg din cenusa calda
visul de iubire
ingenunchiat de nori