Drumul spre mine
cand noaptea se lasa spre mine
spre moartea ce-mi plange-n priviri
deschid o fereastra si palid
din zare culeg amintiri

in soba mai arde-o iubire
ce-am pus-o candva mai demult
iar glasul trudit din icoana
imi este-asa greu sa-l ascult

de piatra mi-e gandul si parca
aievea te vad langa foc
prin suflet imi curge credinta
spre tine Fecioara ma-ntorc

si vantul imi pare ca trece
si moartea o simt cum se-nchina
mi-e gandul departe departe
la veacul ce are sa vina

mi-e frig si ce dor ma cuprinde
in sob-al meu trup sa-l innec
cand ziua-i atat de departe
spre lumea cealalta sa trec

ramane in zare lumina
si lumea ramane in somn
iubirea mai arde in soba
si tare mi-e frica sa dorm

e multa durere in noapte
si lampa se stinge plangand
strain ma simt si de mine
cand patul ma cheama razand

un suflet pereche ma cheama
de toate-s chemat si-am sa zbor
fereastra e inca deschisa
si tare mi-e frica sa mor

o soart-oi avea si de dansa
o clipa de veci ma desparte
desarta simtire ma lasa
sa plec intr-un veac mai departe

si soba ramane-va-n urma
si moartea legata de pat
doar umbra din noapte simti-va
c-un suflet pribeag a plecat