mici semne secrete ii ascundeau pielea dar
el era mai mult si mai departe ascuns
in semnul inlantuit de lumina camfor si sare

intors mereu spre ferestre se desfacea
ca un puzzle sub banda scotch a fandarilor mele confuze
avea mainile zimtate ca niste frunze, imi aminteam
ferocele meu dor de intoarceri indigo portuare
in aerul umed al diminetii gestul meu de eschiva
imblanzit
vegetarian

firele ariadnei subtiri despicate
se aglomerau de ingeri infrigurati pazitori
ca niste sarme argintate de telegraf
spatele lui gol spatele lui lipit de oglinda din baie
presa apocrife ideogramele de plecare
relieful lor tandru de melasa si dermatograf

ca si cum, ca si cum l-as fi stiut
in cadrele suprapuse pe storuri, marginindu-mi
alergarile ca un scut
ma roteam, muscam buza de jos a duhului sfant
tremuratoare si alba ca un copil
ma lipeam de pamant mangaind cu spinarea balansul
unui cer aspru ca o panza de cort
ondulat
instabil

il cautam si nu-l cautam niciodata mai mult
invelindu-l matern in indepartare
trimiteam dupa el zig-zag-uri lungi de combustii spontane
ca niste rachete de semnalizare

marginile acestui drum arcuit in afara
stranse in pumni de furie si perspectiva
coborau peste umerii lui luciosi ascutiti
falduri moi si cetoase de pictura naiva
respirau incins o fanta ovala de zgura
inchizandu-se apoi compact
fara fisura

ca un sfarsit epuizat de sarut.