Jumătatea de lună
pe care mi-ai lăsat-o
iși intinse jumătatea de palmă rece
peste fruntea-mi insângerată
de târziul departelui tău.


Îmi era atât de dor
încât îmi sculptasem jumătatea de gând
în caldul extaz al umarului tau gol;
îl sculptasem precum pasărea
însetată de înalt,
voința-i de zbor în aripă.


{iulie ‘00}