poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-21 | |
stam singur si ma durea,
cat un copac la margine de codru, cat un corb cu aripi topite moca! fii mei m-au renegat, fii lor mi-au ras in fata cum ca n-am rima, n-am viata, cum ca sunt fals port violet... cu mana mea puturoasa am indraznit sa va gresesc, sa nasc sculptura odioasa, sa dau criticilor hrana, ingeresc; dar printre acuze de analfabetism am innotat dintotdeauna: nu ma surprinde minciuna si ura, nu ma surprinde nimic cat omul lui Nietzsche imi sunt nenascut... la multi ani, moarte, azi e ziua mortii mele, cand mamelu si tatelu ma vor cara spre groapa altora; hai, singuratate, ca te-am lasat, ca parasit de tine sunt si parasita-mi esti, marunt- esti atat de frumoasa, singuratate, cat ma durea, cat un copac la margine de codru, cu miros de morcov si de cedru in inima mea... si rasini violete ma strabateau in loc de sange si de limfatic lichid, si aripi e ochi ma dureau, si trist de singur in mine ma-nchid... sunt slab, nemancat de-o viata, din mine nimic n-ar putea sa se nasca, nu sunt in stare, dupa spusele prietenilor, sa inteleg sensurile PhilCollinsiene... nu gandi a doua oara cel de-al treilea verb- intotdeauna moarte vine cat patru singuratati, din marginea copacilor-poeti !!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate