Inramam in argint,
spre amintire eterna,
portiuni din umila mea existenta;
le amestecam ca pe piesele unui puzzle,
fiindca ma temeam de anumiti
ghicitori.

Cateodata epistolam
fara sa precizez destinatarul,
pentru ca mi-e frica de judecati;
nu de sentinte, alea sunt pure,
neveninoase,
chirurgicale: da/nu.

Alteori m-apucam sa-mi croiesc vestminte
din unele pagini,
decupam concentrata partile nescrise din ele,
fiindca aveam chef, pur si simplu,
sa ma-mbrac in dantele...

*

Prevederea ar putea fi, vreodata, sinonimul clarviziunii?
Vorbele au o politica a lor,
de taina, nedeslusita:
aleg singure glasul care sa le rosteasca...

19.04.2003