poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-19 | |
Au fost mai mulți.
Și în acele vremuri,în care vremea mai mult nu era decât era, o aprigă epidemie a răscolit lumea. În fiecare zi dispăreau câte cinci. (Pentru a le putea ține socoteala) La un moment dat plecaseră atât de mulți pe lumea cealaltă Încât începusem să găsesc un loc de parcare fără prea mult efort. Mare jale cuprinsese lumea Și toți purtau doliu. (Norocul lor era faptul că la modă era culoarea neagră.) Au rămas din ce în ce mai puțini, Iar cei ce încă se puteau privi în oglindă își petreceau zilele ca și cum și-ar fi petrecut-o pe ultima... "Iarăși și iarăși Domnului să ne rugăm!", rosteau preoții în viață întru pomenirea celor cinci care mureau în fiecare zi. Astfel,de la o zi la alta Tot mai puțini erau cei care îi plângeau pe cei adormiți. Și după ce a închis ochii și ultimul preot care a oficiat slujba de înmormântare a celor patru dinaintea lui (doar cinci pe zi) A mai ramas un singur OM, unul singur,imun la acțiunea abominabilului virus care a decimat lumea. Aceasta pentru că era DECEDAT. ACESTA A FOST ULTIMUL RECENSÃMÂNT.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate