poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-06-15 | |
Lumina abisului meu furat
sa-mi fie oare somnul amprenta hilara a unui demon plictisit de insusi existenta sa indiferenta astrelor noptii ce se rotesc misterios in adevarul vecilor rituri chemate cercurilor complet distins imaginatie nu se poate cand inchizi ochii ca si tintuit intr-o sala de cinema cu o pelicula neagra ce se deruleaza in timpul nestiut al vulgaritatii artei nu creatie nu individuatie pasivitate si-mi vine sa vars iar sau sa strig in somnul existentei inconstient “Oriunde!Oriunde!dar numai afara din lumea aceasta!” si ma caut steril caci ieri chiar si dragostea s-a prostituat cand tacerea mi-a cuprins numele violet vreau sa iubesc ochi buza inima sani fara sa port pe frunte o silnica trista coroana de spini cruciformi nu cred alb negru malefic deschis stau pe patul roscat domnisoara imi vine sa strig esti atat de banala astazi cu fusta asta scurta trupul atat de perfect mersul asta cu adevarat meschin sau make up-ul plictiselii depline-o linie dreapta ca un vid permanent eu nu sunt fericit cat timp mai simt inca foamea cuvintelor dar nici tu ma intreb nu-ti cunosti izvorul vietii depline atatea masini aliniate frumos pe singura strada ce-o vad oameni sute pe un drum linistit catre moarte ei altii si din nou ei altii fara noima o gaura adoram nestingheriti si trufasi intr-un sistem anxios sa aiurez oare departe atunci cand noaptea se va cobori falnica salvatoare de suflete moarte electronic prin tehnica explicitarii oricarei relatii finite caci “pamantul imi apare azi ca o lume parasita,desarta si goala” iar “intunericul imi apare luminos,de cand nu mai e bantuit” haotic de forme barbare nu cred alb negru malefic deschis stau pe patul roscat nu inteleg de ce stau cu mine suspendat intre nori sa fie meditatio sau mai degraba nigredo alchimic vai nu mai pot sa mint e in fapt lasitatea bunului suflet atipit odata cu interesul ratiunii afectate cineva o mana nu pot oricum nu acum negru un fluture imi apare nevrotic in mii de culori cenusii fulgerand camera linistit cu zborul lui mai mult ridicol aspect al unui handicap de masura reala undeva in coltul cel mai ascuns al mintii un gand nedeslusit ma cheama sa spun cateva cuvinte arse de timp o lumina imi trece brusc prin ochii raniti sunt limpede la geam sa-l deschid numai acum vinovat fara acuzare un suvoi de vorbe opresc disperat pentru a urla cinic tuturor-mie insumi faptul incestuos ca “putem face tot ce vrem de fiecare data cand nu vrem nimic”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate