poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-15 | |
Mă întrebam, femeie,
de unde lacrimi sub genele mele, când eu mă uscam din pântece de dorul iubirii…? Și apoi mi-am amintit dimineți și amurguri când te purtai pe deasupra trupului meu netocmit și gol și mi-ai spus: ,,Te iubesc!” cât de clar mi-amintesc un fior necurat; la început a fost Cuvântul! Mă întrebam, femeie, de unde piatră pe sufletul meu, când eu mă-nălțam nemișcat într-un zbor închipuit și cu ochii închiși, cățărat pe aripe firave, cercetând unde se-ntorc îngerii să moară.. și apoi mi-am amintit zile senine, zile bogate în ceasuri întinse cu acele lungi; mă topeam și slăbeam și tânjeam după tine… și atunci ți-ai trimis vorba: să fie tărie în inima ta să despartă iubirea de nebunie – să fie un cer și pământ! Mă-ntrebam, femeie, de unde răni pe trupul meu, când visele mele au fost floare gingașă și n-ar fi putut să mă ardă? Și apoi mi-am amintit nopți încâlcite cu gheare și demoni cu himere diforme când tu însăți mi-ai spus: să iasă sânge din carnea ta și să te-acopere și să citesc în cheaguri pofta ta de mine! Și apoi m-ai sărutat și ai spus că mă vrei și-ai văzut că toate sunt bune. Și a fost seară… Și a fost dimineață.. Ziua întâi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate