Va mai trece o clipa, un zambet, o seara,
Si vei ramane-n urma, tradata primavara.
Eu ma intorc in iarna, in frigul ei nebun,
Nici nu privesc spre tine, nu am nimic sa-ti spun.

Ce rost pot sa mai aiba cuvinte cu dulceata
Plecate inspre tine din inima-mi de gheata,
Acum cand prin zapada cazuta peste toate
Si minte si simtire sunt albe si-nghetate!?

Pe urme de caprioare vanate fara mila
Presar din cartea sortii nescrisa cate-o fila
Ce va muri de teama si de singuratate
In noaptea mea cu planset si vise destramate.

Ma iarta primavara ca voi pleca de tot,
Sunt las si trist si nimeni, altfel sa fiu nu pot.
Adio inflorire si raze de lumina,
De-acum ma dau uitarii in iarna mea straina.