Iubito,
când te-am întâlnit
aveai alge și pești în păr
iar gura ta era sărată
ca apa mării.
Nu știam dacă ești
om sau pește,
căci trupul tău ieșea din valuri
asemeni sirenelor.
Doamne ce sărate săruturi
mi-ai dat
că o viață de om va trebui
să răspund cu sete săruturilor tale.
Doamne , femeia ta e pește
mi-a zis abătut prietenul meu;
în burta ei stau peștișori la poartă...
Ce nebunie mi-am zis...
Nouă luni să asculți o simfonie
lacustră...
Doamne ce dulce sună
plînsul copilului nou născut;
nu-i țipătul păsării dinaintea furtunii
ci strigătul omului în fața vieții.
Doamne, am să-ți sărut umil tălpile
că mi-ai dăruit o nouă viață.
Sunt tatăl unui pui de pește.
Și totuși om.