poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-26 | |
Ochii mei văd încă prin izvoare,
Părul îmi miroase, crud, a frunze de nuc, mâinile îmi sunt lujere de crini iar degetele petale (ai grijă când le săruți, parfumul lor poate ucide). În nări îmi stăruie, mereu, miros de cozonaci, dulce aburind a dalbe flori și leru-i ler. Încă simt în căușul palmelor căldura boțului aceluia, rotund și galben, Soarele copilăriei mele. Mai port și acum cireșe la urechi, îmi înmoi fața, până la confundare, în ciorchini de liliac, respirându-le parfumul. Colierul meu e o horă, cu chiuituri cu tot, iar de ea port agățată, talismanul meu norocos, o învârtită, fierbinte, de pe Mureș. Uneori ascund busuioc pe sub perne, să visez ca altădată, în culori. În suflet, între minus și plus infinit am împlântată o cruce, (uite tată, scriu despre tine!) cu țipătul agățat de colțurile ochilor, ud ... Da, ai dreptate! Sunt o țărancă urbanizată, cum bine ai spus. Și ce dacă? Sunt mândră că mai am încă pe tălpi, umed, pământul de acasă! 26 martie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate