poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-19 | |
Plâng.
“ – Fii bărbat ! ” mi se șoptește-n cască. Nu mai mănânc, nu mai beau apă, nu mai respir. Mă răscolește și plâng. Mi-a plăcut mereu să trezesc amintirile falezelor - acum nisip – cu un bețișor ce durează umbre. De curând, mi-am trasat hotarele dar aria prizonieră, mi-a ieșit negativă. Reală, dar negativă. De nicăieri parcă, coasa a șuierat prin iarba înaltă ( atât de crudă...credeam ), cu răsuflarea ei ascuțită în picuri de secundă și mi-a reamintit că strugurii nu mai sunt acri. De ceva vreme... Acum, printre cochilii sărate, pe plajă, mai rătăcește doar un singur gând : “ Vine ea vremea otavei ! ” . - Ascultă cosașule ! Tu știi să te joci de-a firul ?! Răspunsul său însă, se zvârcolea neputincios în colbul uitării, pentru a se ridica mai apoi stârnit de roata scârțîitoare, undeva, în urma carului, peste oftat de fân fără de vise...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate