Mi-ai deviat fiinta inspre-un nisip de ganduri...
Coboara-te cu mine, sa adormim prin samburi
Sa ne hranim din fiinte de nealbastru rar,
Sa luam aici si Moartea, ce-n noi o nastem iar!

Ori lasa-ma!cu jumatati de masura
Sa-mi storc fiecare lacrima a tesutului osos,
Sa-mi reintorc retina pe dos,
Si sa ma caut singura.