Iți amintești
Zorile iubirii noastre

Gândurile mele
Zăvorîte
Din teama de a fi rostite,
Și scăpate
Nesupravegheate
Au reușit să te zărească
Prin fereastra ochilor
Transformându-se în vorbe.

Vorbele mele
La început timide
Tremurânde
Au prins gustul primăverii
Ajutându-ți nurii
Să încolțească prin cămașă
Mângâiați de cuvintele
Transformate în poezie.

Poeziile mele
Bântuite
De fantasme și demoni
Au devenit dintr-o dată
Povesti de iubire
Doar cratima le mai desparte
Pe cuvinte
Să nu se iubească și ele

Îți amintești
Trupul meu
Tremurand după tine ?

Ochii mei
Dornici să te cuprindă,
Să te atingă
Se prelungeau în mâini

Mâinile mele
Vărsat-au pe trupul tău
Vinul dulce al păcatului
Prada buzelor mele

Buzele mele
Recuperând
Fiecare strop pierdut
Îți măsura trupul în sărutări

Atunci am aflat
Înălțimea ta în săruturi,
O sută șaptezeci și trei …
Plus minus trei

Sigur îți amintești
Dar nimeni nu trebuie să mai știe
Nici măcar ei
Mai ales ei

14.03.2003