simt cum ma lasa puterile
ma lasi si tu
se presupunea ca ma vei lua de aripa
inaltându-ma
scuturându-ma
amintindu-mi cum e sa zbori
sa-mi lipesti apoi talpile de pamant
in devenire
dar nu
te încapatânezi si nu mai vrei sa ma ajuti
ce sa-nteleg?!…
sa las totul de izbeliste
sa nu mai cladesc palate de nisip
sa nu-mi mai dezvelesc sfârcurile
din care le place tuturor sa muste?!
spune-mi tu ce sa fac
sunt dezorientata
precum o caprioara
într-o haita de lupi
as urla la luna sa le fac pe plac
si-apoi as fugi departe
intr-un loc unde sa nu simt muscatura cuvintelor
sa nu ma mai doara durerea lor
sa le am, sa le vorbesc si sa le-ntreb
cum le-ar place sa fie rostite, percepute,
adorate, mangaiate, rasfatate
învata-ma tu sa fiu cuvant.

11.03.03