Spontan,
dintr-o pornire viscerala,
te-ai apucat
sa lovesti plexiglasul
ce-mi inconjoara
inima ratacitoare...
De ce?
Nu vrei sa o mai vezi plecand,
ai vrea sa o scoti,sa o pui undeva
de unde cuminte sa-ti creasca,
de unde nicicand sa mai poata pleca.
Se poate,da,in inima ta...

Poc,poc,poc,
tare si incet,din toate unghiurile,
prin toate crapaturile,
cu toate saruturile si cuvintele...
degeaba.
Materia transparenta,
rezistenta la socuri,
nu pare a ceda.
Cineva,dinaintea ta,se intarata
a ma tine asa:
iubind nu stiu cum,nu stiu cine,
pentru nu stiu ce...
Dar te implor:
Nu,nu capitula!