poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-04 | |
Suflă mâncătorul de zăpadă și dezvelește chelia colinei, aburindă
În sufletele primitive răsare vechea astenie, Iubitei îi surprind din nou privirea vidă, Și altfel intelectul meu – mai evoluat, imun la nostalgie Și la schimbarea vremii, și la eclipse, și la fazele lunii Și-n general la alte forme de prostie – E mâncat și el de mâncătorul de zăpadă, Căci dusă fiind zăpada rămân în amintirea iernii Câmpiile cu iarbă moartă și oasele de păsărele Și colina cheală, aburindă. Iar vederea ei – privirea primitivă, vidă, Mă cutremură din mațe, din măduva spinării în afară Mă aduce înapoi în starea mea de dinainte De animal cu praf în loc de minte. Și-mi zic – păi de ce nu? Oi fi eu evoluat, dar asta nu înseamnă Că nu m-apucă și pe mine astenia. Măcar că eu îmi dau seama de ce și cum se face Și știu că o să-mi treacă cu vin și vitamine Și în curând, nici ea n-o să mai aibă privirea aia vidă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate