(4 cu dimineață, nesomn – iar,Quidam,Laptop, Mousepad-www.ecb.int)

(în Biserica Primară oamenii se adunau pentru Sfanta Liturgie, uneori în Catacombe, mai apoi în Circuri și, de la Constantin cel Mare, în Biserici, stăteau în genunchi și se spovedeau întregii comunități. Apoi spovedania publică a fost interzisă deși Dioclețian murise de mult și genocidele aveau să înceapă mult după...)

Patinoare de prinsoare,
Revoluție de carton,
Din greșală se mai moare,
Șapte cruci în pavilion…

„Vrei să patinăm? Hai, dă mana! Știu ca ești tu, dar nu mai știu cum te cheamă…Daltă nevazută, piatră neștiută...Domnișoara Pogani numai ochi...Să nu uiți să o finisezi! Strigă îngerul! Și nu mai plange!!!Dă-i cu șmirgălul celebrule...Vezi, de-atata plans i-ai facut ochi de extratereștriiiiii! Am să-i iau capul așa in palme și-am să-i sărut gura mică, mică...Doar am pornit de la un ou nu?

Patine de ghiață pe gheață*
Vine pasul pus pe viață,
Patine de foc pe foc
M-a lăsat privind pe loc.

„Hihi...NU ști să faci focul...Păi de ce am furat lemnele astea? Ras cu inima afară și steluțe in ochi... Cum? Nu e căldură? Luați camera aia de 8 paturi! Acolo am facut EU focul...Hai să ne plimbăm către mănăstire...Vrei? Ce frumos canti tu, pentru un student la calculatoare...Parcă nu aveam chitara...Mică în brațele mele mari...Moale...D.C.E.: Învăț și-i șoptesc efectul de tunelare: electronii trec printr-un zid! Hai să-ți desenez cuantele ca spații goale...Ras și ochi mari negri(i scurt că mi se luase aerul): mana mea ascunsă pe inima ei...Vrea.”

Încep viața doi cu două,
Nu mai știu, dar parcă plouă
La Rameț la mănăstire
E-un Dometie vestire...

Am în minte numai apăsările palmelor ei pe pieptul meu de fotbalist învățat cu inima mare...Copilul asta e talentat! Lui îi dau mana ăia mari si-i spun că e bun!...Era mică precum o tăiere de tăcere sub o aripă de înger care-și uitase „la o cană de vin” chipurile alea reale pe un scaun...Miroase frumos și alb și-n sfarcurile ei priveste ăla din patul de vis-a-vis...Deși, eu nu știu cum arata iubita lui?Nu pot așa-șoptesc-Tu ești primul- răspunde-Hai.

Ea avea ciorapi de plasă
Eu o inimă frumoasă,
Ea pictată mai era
Dumnezeu dumnezeia...

„Isaie dănțuiește...De trei ori! De trei ori! Hai nașule după mine, ține de lumanare!” Cantă Părintele Doru cum numai el știe...Eu NU Isaia, Ieremia, Iezechiel...NU Cantarea Cantărilor...Marx, Kirkegaard, Kant...”religia este o unealtă a statului”, „Trecerea la socialism este pentru toate țările un proces inevitabil”- Manual de Economie Politică, clasa a XI-a...”. Și va lua omul pe bărbatul...(pauză, Părintele este încurcat)...și va lua femeia pe soția ei(stă interzis de cuvintele care plutesc către Sfanta Sfintelor)...și vor fi...Ce Dumnezeu a legat, omul sa nu poată desface.”...Kirkegaard...Unde ești Dostoievski!

Hai mireasă prea-furată
Într-o budă încuiată,
Mandra mea-i cu cineva
Eu cantam, tata canta,

„Să cante nașul!Să cante nașul!” Omul acela mai bun decat oamenii cu O-mare, imi căuta privirile...Doamne ai lăsat Sfinți de machidoni în lume! Eu și tata! Cantăm noi!...”La trei luni o plecat și te-o lăsat! Singură te-am crescut!”...Tata: ”Mandră, stau în capul punții / Lasă-ne să trecem munții!” – el este un exilat de ardelean neîntors acasă. Azi știu! Eu: „Am să te fur la noapte / Să ști iubita mea...” – e bine pentru un bariton, nu?...Mi-a rămas numai pantoful și lumea întreband: Unde o fi mireasa?

Stau pe beznă de lumină
Și țin diavolul de mană,
El mă mangaie subtil
Orizontu-i pe vernil...

Unde te duci? „Pană la toaletă...Stai liniștit”...Lumini aprise brusc si vanzoleală...Zic: Să mă îmbrac! A venit momentul! Vine îngerul nostru! Ei zic: Nu, nu-i nevoie! Mergem noi...am sunat și ne ia cu mașina...oricum nu mai ai loc...Am zis că vin și eu!...”Lasă, n-o lua tu în brațe că o scapi! Inconștientule!” Măi oameni buni era zăpadă! Și uite cum rade!”De azi nu te mai apropiiiiiiiiii de ea!”...Și nu m-am mai apropiat, de ea...”Las că o să aibă și tată și tot ce-i trebuie!Du-te!”

Moartea clinică e dulce,
Ea pe Domnul îți aduce,
Și lumină miere lină,
Tu nu vrei, dar se termină...

Vreau să răman aici! Nu mai vreau să mai respir!!! Hai bărboșilor, voi toți șapte...Hai că v-am așteptat de la Bereșit! Am atatea să vă spun! Măi, inimile mele de bătrani cuminți! Măi verzoșilor de irizațiile pietrelor mangaiate de Mare la mal! Hai să ne scăldăm în flacăra aceea de lumină miere...Deci așa arată o Epifanie! Așa este la Botez! Lasă-mă Doamne Bun, lasă-mă pentru Parusie! Bunul: mergi înapoi acum...Și bătranii zambesc...Părintele Ioan de la Recea e mai tare ca Petre Þuțea. Da, este cel de la Vladimirești. El mă mangaie și este Părintele meu.”Mă, patrafirul ăsta, îl vezi, ție ți-l las!”

Am trei glande lacrimare
Că tot plang și tot mă doare,
Am un înger de dogoare
Dau la diavoli vanătoare.

„Știi, cred că atunci la început te-am iubit. Acum nu te mai iubesc.”- Se scrie: „La începutul căsătoriei noastre ne-am înțeles relativ bine...bla, bla, bla...datorită deosebirilor de caracter.” Hai îngerule la tribunale...Prin Sentința Numărul...se declară...O dată pe săptămana, Joia! Atunci au început Patimile Lui...Eu cad...eu cad...eu cad...”.Semnezi? Semnez.” Alexandru Machidon a cerut un sicriu cu găuri prin care să-și poată scoate mainile afară să vadă toți: a avut lumea și s-a dus cu mainile goale....”Toți încap în patru scanduri...”


Minciuna: „Da, eu am făcut întreruperea de sarcină! Ce, era să răman cu doi copii?”

Prelungire: Spune-mi, mai razi vreodată asa? „Niciodată...Zambește după, oare după cați ani? Mai țiiiii minte?!”

Cadouri: „Iar i-am luat aceleași cadouri! Și pufnește în rasul ei...Doi șoricei pupandu-se! Acum are patru!”

Intrebarea: „Cum este în Germania? Cum îți place?”...Ca străin între străini...E bine...oamenilor nu li se schimbă ochii niciodată!

Felicitare:” Dear Mr. Gheorghe, greetings from Malaysia. Hope you and your wife libes these! Best wishes, semnătura indescifrabilă. „ – Bine că nu a scris omul: Dear Mr. Bean...

* Patina este de gh“i“ață deoarece este ascuțită precum un „i“ și patinoarul e de gh“e“ață pentru că este larg și oval ca un „e“. Nu este gh“o“ață pentru că avea o parte, un sfert de oval, drepta-jos, impracticabilă pentru patinat.

Erată: suferința nu-i uitată.