In amurgul unui cuvant
Am rascolit adieri
Si am ramas privind
Apusul mut.
Mi-e sete de galbenul
Ce toamna-si revarsa pe vai,
Mi-e sete de buzele cerului
Ce risipeste lacrimi.
Am ascultat intinderea
Si am fugit din ochii
Anotimpului seundar.
Am devenit un anotimp.
Cascade se varsa in inima mea,
Cascade ce vor ingheta
Pe genele iernii.
Atunci cand mii de fulgi
Vor acoperi tristetea lumii,
Atunci cand minciuna
Va fi mascata de albul formal,
Se va largi orizontul.
Iar adevarul va ramane uitat
In pustiuri inghetate.
Negru sau alb,sufletul,
Va parea vesnic pur
Pe aripile iernii,
Anotimpuri.