Din cauza frigului, numai a frigului,
zăpada se înroșise,
acum era de un roz palid.
O scuturam cu grijă din părul tău,
degetele alunecau prin el
înlăturând bucățile de gheață,
mângâindu-ți gâtul.
Ai luat dușul și zâmbind vag,
nu înspre mine, undeva în spate,
te-ai ascuns sub jetul său fierbinte
de orice zgomot din jur.
Am profitat de prilej
pentru a striga cu voce tare
că te iubesc și doresc,
și a-ți ridica hainele ude
lăsate pe jos, împăturindu-le complice.
Mai târziu, când toată baia
mirosea a șampon și a spumă,
te-am ridicat și pe tine – furându-ți o mână
nesigură ca un mânz învățând să stea pe picioare
am scris cu ea
pe aburul peretelui de oglindă
cum din cauza frigului, numai a frigului,
zăpada se înroșise ca sânii tăi.

/19.02.2003/