Ma trezesc dintr-un somn mort,
Si, blazat, imi spun:
"Astazi nu-mi pasa de ma vedeti nebun!"

Gandurile mele, bani intr-un buzunar rupt,
Au fost reduse de mult,
La o biata scrumiera alba,
O tabula rasa acoperita de scrum.

Tremurul care ma sprijina obosit,
Imi pare vesnicul copil zdrentuit
Ce canta, detasat, la muzicuta sa.
Un suflet petecit ...
Apostolic sfarsit ,
sau poate, un nou si tragic inceput !