Afara aud cum adie vantul
Si cum el imi poarta gandul
Prin intinsul intuneric,
Ce asteapta singuratic
O lumina, o speranta.

Vantul parca se opreste,
La ureche nu-mi sopteste
Si nu ma mai imbie
Cu dulcea-i melodie
De lumina, de speranta.

Se aude doar tacerea,
Cum imbratiseaza inima mea,
De-ncep sa simt un fior,
Ce-n suflet s-odihneste usor,
Fara lumina, fara speranta.

Dar intinsul intuneric se destrama
S-apare un inel de arama,
Ce-ncepe sa planga cu lumina pura,
De-mi umple sufletul cu fiecare picatura,
Cu lumina, cu speranta.