poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-19 | |
Ce frumosi sunt copiii nostri,
Dar, mai ales, frumoasa-i exuberanta lor, Daruirea lor pentru tot ce este inca viu. Pe acel pamant deasupra caruia si vantul a incremenit, Cuvantul devenit cenusa nu se va mai auzi in veci. Copiii vor ramane doar acea dovada ca a fost o data o tara, Ca au fost o data copii, Ca a fost o data lumina. Nu pot nici sa gandesc pe-acest pamant, Caci gandul are greutate de plumb Si sub el plange Terra. Ce drept avem noi sa cerem atatea libertati, Cand nimeni nu a putut sa opreasca moartea? Cu ce drept sa vrem fericire, Cand acelor fiinte l-i s-a rapit si existenta? A fost nevoie de Hiroshima ca sangele sa se opreasca? Dar s-a oprit? Zdrobiti mana care ucide,ingropati ucigasul Si inundati planeta cu flori. Ne-am saturat de cenusa si scrum, De lacrimi si morti, De-atatea tancuri si cimitire. Inundati planeta cu cantece si cu iubire In care sa ne crestem copiii, Si sa uitam pentru o clipa ca vom muri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate