Categoric, imi spun, exista un sens
si in umbra unui fir de nisip,
in chiar invierea si moartea nestiutului
fir de iarba din granita drumului,
exista un sens in nebagarea de seama,
in nebagarea in seama,
accidentala, intentionala,
nu exista eroare pura, pana si hazardul
joaca sotron dupa reguli preexistente,
undeva, deasupra
fiecaruia, tuturor,
fiinta si nefiinta, plin si gol,
incepe o cruce, o semiluna, o floare de lotus,
o mama,
suma tuturor numelor unuia
fiece nume cu sensul propriu calatorindu-se prin labirint,
iar toate sensurile radial se reflecta
inspre acelasi centru
din care se nasc si pe care-l concep,
categoric, imi spun, nu este alb fara negru,
polii opusi se atrag si se contopesc,
categoric, exista un sens in gestul rectiliniu si net
din templul din Gordium,
iata, imi spun, secretul
ca un sambure in miezul quadraturii de cerc,
de la punct se incepe ca sa existe cercul
dumnezeu creaza cuvinte pentru a fi
si pentru a-l naste din imperechere de sensuri,
univers.