Iubite,
câteodată lumina sufletului meu
pâlpâie.
Tresare în căușul palmelor tale
ca o scânteie,
ca o bucată de nimb pierdută
în timpul iubirii.
Îmi zvâcnește tot trupul
între palmele tale
ca și lumina,
când fulger,
când candelă cu flacăra tristă.
Și tot dintre palmele tale
îmi plămădesc mijlocul mai plin,
mai împlinit,
alte bucăți de nimburi pierdute
ce tresar între alte palme,
în alte iubiri,
într-un ciclu
nemărginit.