poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-10 | |
Spun unii, din nu știu ce neam,
Că Dumnezeu i-ar fi dat lui Adam – Și lucrul e cert, dar nescris în Scriptură – O mie de ochi și-o singură gură. Să poată privi și să poată s-admire Întreaga Creație și-ntreaga Sa Fire. De cum se trezea, începea să-i deschidă Culori felurite-ncercând să cuprindă, Necontenind a se mira, Cu fiecare ochi, de tot ce vedea. Până seara abia apuca să-i închidă. În felul acesta, fiecare zi era plină Și fiecare ochi vedea altceva. Dar, într-o zi, obosit de prea multă lumină, O mie de pleoape, peste-o mie de ochi a lăsat. Chiar atunci, din mâna întinsă a Evei, Din măr a mușcat. Când gustul ciudat I-a dat de-nțeles că Edenu-i pierdut, Să plângă-a-nceput. Atunci, Domnul, surprins de șuvoi, I-a luat ochii-napoi, Lăsându-i doar doi. MORALA: Uneori chiar ș-atât E prea mult pentru noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate