Să-ți sărut buzele roșii ca focul inimii mele,
Purtat spre reverie de adierea răsuflării tale,
Am visat în întunericul pustiu și în lumina orbitoare,
Iar sub mângâierea ființei tale învăț din nou ce-i iubirea veșnică.

Sufletul meu vindecat de rău și răni,
Eliberat de dragostea ce-l îmbrățisează,
Renaște precum vulcanul amorțit de vremea mult prea vitregă,
Cuprinzându-te cu o pasiune arzătoare într-o singură existență.