poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-05-20 | |
Mari, cica a fost odata
unde-i fag cu frunza lata, un haiduc tare vanjos pe nume Toma Alimos. El ii prada pe bogati si le dadea la saraci, le lua caii si banii si-apoi le sfarsea cu anii. Oamenii toti mi-l iubeau, toti cu Toma al meu tineau, de vandut nu mi-l vindeau nici la potera-l dadeau. Dar a fost sa fie intr-o zi ca haiducul se porni singur singurel in padure, doar cu murgul cu peri sure si stand Toma tolanit, se gandea ca-mbatranit, c-ar fi vremea sa se lase, sa se duca toti la case; si stand Toma intr-un cot, vede-n zare un cal de foc , care, mari, venea, venea, tot mai mult se-apropia. Si pe cal cine-mi statea? Nimenea decat Manea, Manea cel gros si artagos si ca dracul de frumos. Nimeni pe el nu-l iubea, toate slugile-l ura, toate fetele fugeau numaidecat ce-l vedeau. Si venea , mari, venea, tot mai mult se-apropia, dar lui Toma nu-i pasa, ca Manea spre el venea. -”Toma, Toma Alimos, haiducul Tarii de Jos, am venit cu chibzuiala, sa-mi dai Tomo socoteala, c-ai venit, mari, venit, fecioare de-ai pacalit, casa de mi-ai rascolit si vinul mi l-ai golit. Am venit, Tomo, venit sa te iau la socotit, si-am venit sa imi dai seama si sa iau murgul tau vama. Dar Toma cum auzea, numaidecat imi zambea, si lui Manea ii zicea: -“Maneo, frate,Maneo, frate, toate sunt adevarate, fecioarele am pacalit, vinul in beci ti-am golit, casa ta am rascolit si tot ce-n ea am gasit, am dat la oameni sarmani, la vaduve si orfani, am dat averea-ti la toti cei ce tu ii consideri rai, si daca-ai mai fi avut si sa iau n-as fi putut, ti-as fi dat foc la conac, de toate sa se-aleaga praf. Dar acuma Maneo-al meu, te rog pentru Dumnezeu, nu sta-mbufnat ca o closca si ia un gat de vin din plosca. Manea stanga o-ntindea, si cu dreapta ce-mi facea? Scotea palos mic si gros si baga in Alimos si-apoi fugea, mari, fugea, nici urma nu i se vedea, se ducea vartej spre casa, nimenea sa nu-l gaseasca. Toma , ranit cum era, camasa de pe el rupea si in ea se-nfasura sangele de si-l oprea si urcand pe murg striga atata cat mai putea: -“Murgule, murgutul meu, murgule, fratele meu, sa ma duci la batranete cum ma duceai in tinerete, ca de asta tatal tau mi te-a dat sa fii al meu, sa m-ajuti cand nu mai pot, sa zbori ca un cal de foc, sa zbori repede ca vantul, sa ajungi Manea ca gandul.” -”Frate-al meu, stapane-al meu, te voi duce pe pamant ca in cal de foc in gand, te voi duce cum n-am dus de cand mama m-a adus pe lumea asta haina, care te-a taiat la inima.” Murgul fugea, mari, fugea, pamantul de mi-l manca, cine nu il cunostea sufletul zicea ca-si dadea, si pe Manea mi-l ajungea aproape de casa sa. ”-Stai Maneo, unde fugi asa, stai sa-ti dau asemenea, stai asa ca sa te spantec, sa scot tot ce ai in pantec, stai Maneo, stai mai usor, ca omori ca un tradator si-apoi fugi ca un pungas, te comporti precum un las.” Si-n timp ce Toma ii vorbea, pe Manea mi-l spanteca, ii scotea ochii ca la orbi sa ii arunce la corbi, si capul lui il taia. Calul lui Manea fugea, asa, cu trupul fara cap, fugea nebunul prin sat, sa mi-l vada toti taranii, sa mi-l scuipe toti sarmanii, sa-l injure toata lumea. Toma murgului spunea: “-Murgule, murgutul meu, sa ma duci fratele meu, sa ma duci in poienita, tocmai langa fantanita, sa ma duci sa ma ingropi, fara staroste si popi, sa ma duci langa stejari, langa paltinii cei mari; luna si cu stelele, sa-mi faca pomenele, ziua si cu soarele s-aduca fecioarele, sa ma planga nesfarsit toate care le-am iubit, iara tu murgutul meu sa imi sapi mormantul meu, sa mi-l sapi dand din copitute, sa m-apuci de manecute si sa ma lasi in mormant, sa imi pui capu-n pamant, ca e vremea sa ma duc unde-i frunza vesnica de nuc, sa ma duc la Dumnezeu, si sa uit tot ce e greu.” Si spunand tot ce spunea, Toma suflul si-l dadea. Murgutul groapa-i sapa si in ea il cobora, si apoi zbura in lume in vant cu peri nebune, si peste veacuri si ani, prin padurile de stejari, cand sufla vantul mai in spume, balada lui Toma o spune. 17 AUG 2001 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate