Albul incandescent al mâinii sale fără vlagă
îmi bântuie liniștea din clipa în care,
însoțindu-l până la poarta neființei,
a poposit pentru ultima oară pe umărul meu...
Aprigul vârtej de trăiri contradictorii
stârnit din profunzimile unei lacrimi
cuprinde într-un amalgam de lumină și întuneric
trecutul și viitorul, lipsite de prezentul fără sens...
Apoi ,am deschis ochii prea târziu pentru un ultim "rămas bun",
dar știu că nu mi-ar fi spus "adio", ci "pe curând"!
Am trăit găzduind fiecare gândurile celuilalt,...
Vom rămâne împreună chiar dacă luna nu ne mai află
stând de vorbă pe prispa de stejar
sau sculptând dovleacul ce avea să lumineze surâzător grădina...
M-am trezit totuși singur la marginea universului
strângând la piept o fotografie îngălbenită de vreme...