E iar curat și luminos pământul,
Covorul alb s-a întărit pe uliți;
Lucesc la streșini ascuțite suliți,
Pe sub ferestre suflă, rece, vântul.

Din hornuri plumburii și lungi coloane
S-avântă-n sus prin marea de opal,
Iar pomii-ntind lungi brațe de cristal
Spre soarele, ce-i palid și cu toane...

Cei fericiți s-au strâns pe lângă masă,
Ciocnesc la cupe și întind povești...
Învie-atâtea datini strămoșești...
De râs și cântec, plină-i orice casă...

Xxx
Când e soarele...cu dinți,
Măi poete, de nu minți,
Cu o cupă mare-n mână,
Cânți și joci...o săptămână.