A trebuit să mă transform să mă observi
Puțin, să îmi atingi lobul urechii și cerceii
Ce gravitează cu silă.

Am renunțat la viitor pentru haine de femeie
m-am umilit între săgeți și săbii
și-am stat pe eșafoade și în ștreanguri.

Prea pură în idei și în singurătate
Priveai cu silă pe opușii tăi
a zilei Daphne, eu prințul noapte.

Îmi îndrept privirea spre cel de după zori
Dragostea-i e furie și gelozie pătimașă
Și-atâta trădare ușor mă înfioară.

Aș vrea să mă inec acum când m-ai găsit
Să-mi curgă lacrimi pe jegosu-mi trup
Pătat cu țoale de femeie idol.
...........................................

Se uită lumea acum la mine
Mă uit și eu, brățări de aur;
doar intr-o vitrină
s-a rătăcit bolnavă
crenguța cea de laur.