Dupa o fereastra-ntunecata
isi dorm somnul senin
dragi de copiii mei ;
manutele lor mici
netezesc in vis
frunti incruntate
de parinti,
zgura salcie,
suflete ratacite...
Apoi,
parca deodata,
se face decembrie
si ning peste noi
sarbatorile iernii ;
din crivatul de-afara,
in frigul din-launtru
se-aud doi zurgalai
timizi :
Mama de piatra
si tata hain
primiti cu colindul ?