Ce simplu e totul.

Eu? Tu? Noi?

Eu- furtună mută, vânt pietrificat, o mare eroare a logicii, prima respirație după ultima, după cea din urmă.

Tu- o mare tenie fără gură care vorbește, unsunet gros gutural, atât de plăcut, gunoi pe care au răsărit nuferi(sau crini, nu știu), colț întunecat și tăcut.

Noi toți- nimic, zid crăpat, nimic.

Noi doi- perfecțiune, durere, haos, ritual șamanic, lună roșie, amintirea uitării.

Ce simplu e totul...