Am chemat diminetile
Insorite de-amor
La apel, sa-mi aduca privirile
Strecurate sfios de dor
Pe sub zorile
Pufoase, neintinate de nor.

Ma desfat cu amurguri…
Schimb fluxuri cu tine, fin psiholog,
Inzestrat cu bisturiu pentru suflet
Dar si cu dulce-anestezic pansament, dialog
Ce-mi taie-n carnea pasiunii poteci violet,
Ramase neumblate apoi, marturie de trist epilog.

In noapte, particulele noastre
Savuros impletite cu soapte,
Din scoici si nisip reintrupate printre
Stanci si-mbracate cu sclipiri desarte
De ciorchinii stelelor iscoditoare,
Se afunda-n abisul de ape cu sarutari murmurate.

Obosesc osciland mereu…
Intre dimineata, amiaza si noapte.