Pana’ntr’o zi cand
A abandonat tonurile inchise,
A ales o culoare
Si a sarutat’o cu pleoapele,
S’a’ntors in sine dar, vai,
A renuntat la viata,
S’a transformat intr’o oglinda a planurilor sumbre
Pe care altii i le’au facut,
A uitat sa zboare
(nu ca s’ar fi inaltat vreodata prea sus,
ultima oara cand a dat din aripi, a zguduit’o propria’i briza)
Si acum refuza sa’si permita luxul ultimului plans,
Dorul nebun dupa sarutul de noapte buna;
In moftul ei,
Mie’mi suna ceasul.