Tintuita de scaunul meu,
neputincioasa sa fac macar un pas,
asa ma vad in visul meu
ce singur mi-a ramas.

Incapabila sa ma tin de tine,
sa-ti fug intru intampinare,
ma-ntreb de te gandesti la mine
din ce in ce mai nerabdatoare.

Sunt doar o prizoniera
ce-asteapta-n inchisoarea ei,
in orice zi si la aceeasi ora
sa vina si calaul ei.

Calau ce o va pedepsi
pentru ca nu a fost cuminte,
de care ea se va indragosti
fara sa-si spuna cuvinte.

Este un vis cu ochii deschisi
pe care-l vad doar eu,
si langa mine cu obrajii aprinsi
te vad pe tine, iubitul meu.

Eu sunt o fire visatoare
cum sunt putine pe pamant,
ce-asteapta iubirea cea mare
pentru ca singura sunt.