e noapte, sunt singur iar,
stau singur in odaie,
incerc s-adorm si e-n zadar-
ma arde-n inima o vapaie.

e vapaia unei sincere iubiri
ce o simt pentru tine,
e fierbinteala ce ai in priviri
cand te uiti la mine.

imi este frica sa aprind lumina
de mine insumi sa nu ma sperii,
sa sparg oglinda si sa sparg vitrina
de teama propriei vedenii.

si iata ca adorm intr-un sfarsit,
mai obosit ca niciodata,
uitand ca sunt nefericit,
uitand de soarta ce mi-e data.

dar chipul tau mi-apare-n vis
cu-o aura de inger,...
pana si somnul imi este interzis,...
brusc ma trezesc,...ca sanger.



10 feb 2000