De cate ori ma simt
multiplicat
in incapere,
pun mana pe andrea si ma cos de
perna,
cu ursuletul meu care doarme pe imprimeu,
imi face cu ochiul obraznic,
au,
si ala ma doare,
de parca as dona sange din toate gurile de canal
deodata,
sa-mi innec personalitatea
sub viteza atomilor
dezlantuiti.

Peretii se apleaca,
reinstituind in jur efectul de piramida,
caut
sa imi redescopar scrisul,
dupa unghiile ramase pe caramizi,
dupa pasii ce mai rasuna intre canaturile
usilor,
caut
motive sa ma ridic din amorteala,
stranutand si aratandu-ma
cu degetul.

Si,
de cate ori ma simt
multiplicat
in incapere,
ridic mana si imi pun intrebari
cu voce tare,
scolareste,
din multele culturi generale care se inghesuie in jur,
poate,
poate ajung sa identific individa
care manuieste
oglinzile
cu atata pricepere.