Ma cheama codrul, murmurand din frunze,
Sa ma mai plimb odata prin parul tau.
Sa plang cu tine,
Pe covorul caramiziu de frunze moarte.

Tu plangi atat de frumos,
Ca o sa uitam de frunzele moarte
Si de vantul ce le doboara,
O sa gasim un loc uscat,
Incalzit de razale mult prea tarzii ale soarelui.

Eu voi tace, asa cum fac uneori
Si o sa ne suparam amandoi
Inainte de a ne impaca din nou ca doi drumeti,
Regasiti intr-o seara de toamna.



Aceasta poezie am scris-o, pentru Loredana Statnicu,
careia ii este dedicata.