poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-11 | |
Dormeam cuminte pe o frunza
acoperita cu un vis, cand m-a trezit un fior si-am ramas inmarmurita, cu privirea atarnata de-un dor. In fata mea, ridicandu-si poalele de ceata, diafana si pura, mireasa a cerului lumina diminetii venea usor, prin roua. Mi-am zis: Visez? Dar nu, era aievea, chiar o vedeam. Si era prima data. Cu talpi mici, moi ca de copil, cu glezne fine si subtiri de zana, o vedeam cum plutea, fecioara neprihanita, spalandu-si obrajii in mireasma malinilor. Avea la gat cateva raze de soare intinzandu-se lenes catre pamant, mainile amandoua ii erau impodobite cu nenumarate bratari de cer senin, la urechi, cerceii ii ciripeau veseli la fiecare pas iar la brau avea, intr-o colivie de stele, la brau avea prinsa luna, frumoasa adormita a zilei care-ncepe. Pe buze de-abia ii adia un fir de vant si ochii-i infloreau. A cata oara? Dormeam cuminte pe o frunza cand m-a trezit dimineata. 10 noiembrie 2002
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate