poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-06 | |
Am simtit sangele verde cum se misca,
Orbecaind la nesfarsit pe soseaua asfaltata Cu gropi antropice. Undeva dintr-o oglinda retrovizoare, Vedeam cum papusa manechin din vitrina imi face cu mana. - Hei, fata! Ma striga, lipindu-si fata indecenta De lumina artificiala a unor becuri economice… (In noapte, prin ploaia de frunze, Doua trupuri opace danseaza in semicerc Culegandu-si fructele otravitoare ale creierelor.) INTERZIS MINORILOR! – scrie Pe o placuta alba cu literte rosii In mintea majorilor. (Undeva, in emisfera cerebrala dreapta, Cineva imi comanda sa scriu, sa scriu, Sa tot scriu pana cand mana amortita Se va impotrivi comenzilor! Ura! Ura! Va striga atunci in mine Fiecare coltisor al trupului meu.) Continuu sa stau in stare de veghe Ca un televizor cnstiincios care isi duce pana la capat indatoririle. Am trait, am mancat, am iubit Cu proportie, cu teama ca nici un exces sa nu dauneze vietii scurte a celor din jur. Am asteptat vara sa vina iarna, Intinsa pe placenta verde a vietii, Sustragand oxigenul prin cordonul ombilical (Mama, ce-as mai fi baut o bere!). Atunci, in ziua aceea (cred ca era marti dupa-masa) M-am intins pe cerul albastru Sa admir campul verde. Ploua de jos cu sticle sparte, ambalaje, Cutii de chibrituri, chitante, Restante… (Se facuse liniste . In mine inca se mai jucau Legile senzatiei si ale perceptiei. Uitasem ceva…Legile lui Moise!). Undeva, la un colt de strada, langa chioscul de ziare, M-asteapta… Strada pustie, poleita Ca o simfonie kitsch pentru sfarsitul carnavalului. Singurii spectatori care mai devoreaza prezenta ei Sunt batranii reumatici care se vand pe bucati la economate. Imi beau ultimul pahar cu aer…Oricum ma va gasi! La fereastra apartamentului meu, fata din vitrina Imi face semn cu mana! Rujul de pe buzele ei se prelinge usor pe geam Si intra in casa prin crapatura usii. Simt mainile reci orbecaind prin lichidul vascos Ce-mi leaga picioarele neputincioase, Ca-ntr-un lung sarut de metastaza. Iubito, eu nu sunt Sapho!…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate