poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-05 | |
Știu că doar vremea asta mohorâtă poartă vina,
cu noroiul ei aproape maree, cu grindina, cu începutul de ninsoare, cu griurile lipsite de soare. Știu că nu ești tu cea care nu mă mai iubești. Mă iubește mai mult starea asta de moarte, mă topește cumva foarte, mă ține de fericire departe. Da, știu că tu m-ai mângâia, alina, răsfăța dar nu mai poți nici tu, că mi-a înghețat nasul, mi s-a îngenuncheat pasul și te-ai plictisit să tot te suflu în ceafă cu crivățul dorului meu de neființă, de neputință. Așa că mi-am pus două lemne la cap, încrucișate, bătute în cuie și, cu literă șuie, am scris: Mi-am luat iubită nouă! Aici neodihnește unu’ născut în mai, îmbobocit de rouă mort de prea mult plouă. Mi-am arvunit popi și bocitoare care în clopote și vaete amare să-mi spună la urechea înfundată cu tină: Mă robul lu’ Dumnezeu să-ți fie iertată orice vină! Te-ai dus și cui ne lăsai, amărâtule! Uite la tine, ți se usucă tigva și-ți mănâncă nepricopsiții coliva! Că erai mândru, că erai hâtru și acum te placi și iubești cu urâtu. Așa că să nu-ți faci griji că eu știu că tu m-ai iubit și că doar nenorocita asta de vreme mă face să ies în colțu’ ierbii la primăvară. În colțu’ ierbii și-n violete de pădure și gândurile mele vor renaște în mure. Tu, să-ți pui ștergarul pe verdele ăla neînceput și să te iubești de mamă-mamă dar nu cu primul care te cheamă. Să aștepți să vină unul ca mine cu sprâncenele pline, cu ochiul fântână, unul care te poate ridica în ceruri doară c-o mână, cu picioare puternice, cu buzele groase, cu gene întoarse. Să-l aștepți pe ăla, de-o exista pe undeva, care să-ți glăsuiască așa cum triluesc eu, cum îți șoptesc eu după frageda aia ureche a ta, care să-ți facă pielea pe tine ace-ace cu dragostea sa clară și sărutându-te să-ți înflorească floarea de pe rochioară. Iar dacă țipetele tale de „ah puiule” or usca iarba, or bătători vietatea, or muți cuvântul, atunci mi-oi găsi și ei liniștea dar tare mă tem, tare mi-e frică că voi ieși pe vreun fir de trandafir și mirosind a ce-ți place ție mai mult, voi da cu nenorocitu’ ală de pământ. Așa că tu să nu-ți faci griji de vremea asta că eu știu că tu mă iubești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate