VULPEA PACALITA

Ieșii o vulpe din pădure,
Spre sat s-apuce ea a vrut
Trecu pe lângă un rug de mure
S-apoi pârâul a trecut

Urma tufiș nu în departe
Puțin era verdeață doar
Pe lângă cale a plecat pe o parte
Stia mai jos câmpiile c-apar

Un zgomot însă o oprii în cale
Si o răpuse auzind cocoș
Se oprii șireata lângă vale
Nu stia ea ce sa facă far’de miros

“E un cocos, ce hrană buna
Am să mă ospătez, ce minunat
Era o cale si-încă bună
S-ajung departe-n margine de sat”

Si după o clipă cea sireată
Plecă atentă tare spre tufiș
Pân’ vânătorul o ochii și-n dată
Si o întinse pe sireata lângă zmeuris


Tu omule citind aceste versuri
Ascultă bine ce-ti vorbesc
Nu asculta la vorbele străine
Căci multe ori ele te rătăcesc