Miroși trist azi.
Miroși târziu, a toamnă
bogată-n amintiri necoapte.
Miroși pufos
a merdenele și a lapte
bătut.
Miroși a val trecut.
Te scurgi încet, la loc, în mare.
Nisipul ți-l adulmec și-l ascult.
Îmi lași pe-obraz un pic de sare.

Gândul? Un albatros.
Se-nvârte lin, se joacă.
O pală îl ridică.
Se las' apoi în jos.
Începe chiar să-i placă.

Când trece peste mine
mă lasă să ascult...
ceva ce știu prea bine,
de demult:
Miroși acum la fel ca la-nceput.
Dar, ce vrei?

N-am știut...