Câinele lăudat

Un om avea o dată un câine
Așa de bun pentru păzit
Simțea când vine orișicine
Spre poartă numai de-a pășit

Si vânător fiind stăpânul
Mergea-n pădure de-ajutor
Mulți oameni tot dădeau să spună
Căci tare e folosiitor

In gura mare într-o seară
Veni vecinul la acest om
Tot îi vorbea cu gura mare
Dar omu-i zise; “fii molcom


“Eu nu țin în a mea avere
O vietate așa vecine
De ce vecine strigi s-audă
Si alților îmi faci rusine”

“Să-ți crească averea așa și ție
cum câinele m-o face ,spun
Să nu mă crezi dragă vecine
Că-ți fac rușine și-s nebun”

S-a doua zi de dimineață
Pândii stăpânul vietate
Si nu trecu o oră bine
Văzu-o găină cum se zbate

Si câinele cu ea în gură
S-ascunse-n dosul de clădie
“Asa-i, așa-i, avea dreptate
Când a iesit vecin din fire”

Si-și prinse omul vietate
Si l-a vândut la un pădurar
Vecinului plăti găina
Scoțând banii din buzunar


Si nu de câine este vorba
Ci vorba este pentru om
Poți să fii bun în toate cele
Una să n-ai și ești în pom