as vrea sa ninga toamna asta.
zapada sa eternizeze gandul mortii,
sa simt sinuciderea toamnei depresive,in maduva oaselor
alb pe rosu,fulg pe frunza,crima si pedeapsa.
vreau sa aud frunzele convalescente
cum roaga zapada sa le fie giuligiu,cavou obositor de alb
si de ce nu inger luciferic.
plang florile de primavara,inocentele,nenascutele
varsa inutil lacrimi cristalizate
moartea lor prematura este inevitabila
asemeni taurului ucis de toreador
la corida.

as vrea sa ninga toamna asta.
chiar as vrea...
si tu ,sa te plimbi prin coridoare de oglinzi
sa uiti ca esti mai batrana cu un anotimp.
eu sa te privesc de la umbra viselor pierdute,
sa rad de neputinta femeii din tine,
sa-ti soptesc:stanga-dreapta te iubesc prostuto!
ba nu! nu e bine...dreapta-stanga te urasc!
cu siguranta te urasc!

daca ar ninge toamna asta,macar toamna asta.
poate m-as lasa de fumat
mai sti,aerul rece e aspru, sanatos
peisajul inedit mi-ar curata si mie retina
satula de kitsch
arta ar renaste cat as vedea cu ochiul cefei
si actorii n-ar mai muri de foame
macar in toamna asta.