Foaie verde frunza creata
Plang romanii de-a lor viata,
Plang si se tanguiesc
Ca tare cu greu traiesc.
De la Tisa pan la mare
Numai plans e si-ntristare...
Si din Carpati pana-n Ceahlau
Tot romanul o duce rau.

Frunza verde, foaie rara,
Strain in propria-i tara
E romanul, fiu de dac
Ce-a ajuns tare sarac
Si batjocorit de toti
Guvernantii grasi si hoti,
Tradatori si parveniti
De diavoli blagosloviti.

Foaie verde frunza deasa
Alungat e de acasa
Romanul, si e furat
Si tara i s-a luat
Si data la straini
De guvernantii pagani...
Iar romanu-i umilit
Scuipat si batjocorit.

Foaie verde jeluita
Tu, ce esti asa iubita
De romani cu codru-n suflet
Si cu Romania-n cuget!
Cine te-a mai doini cu dor?
De nu romanul, de tara, iubitor;
Cine te-a mai doini cu drag?
De nu romanul pribeag;
Cine te-a mai doini cu foc?
De nu romanul fara tara, fara loc;
Si cine te-a mai doini cu jale?
De nu romanul ce-a luat a exilului cale.

Frunza verde romaneasca
Doina ta cea stramoseasca,
Doina eminesciana
Mi-a deschis o veche rana...
Rana mult prea dureroasa
Ca tara asta frumoasa
Sufera si greu suspina
Fara a avea vreo vina.
Sufera si se chinuieste
Ca romanul nu sporeste.

Manca-i-ar ciorile
Si spanzuratorile
Pe cei ce nu iubesc
Tot ce este romanesc.
Batu-i-ar acide ploi
Pe boieri si pe ciocoi,
Care-n loc sa pretuiasca
Mandra tara romaneasca
O fura si-o batjocoresc
Desi in ea traiesc.

Foaie verde stramoseasca
Blestemu-ti sa se-mplineasca
Si sa-i faci de ocara
Pe tradatorii de tara,
Si pe toti acei care
Iti ofera intristare.

Sa-i manance ciorile
Si spanzuratorile!