ma opresc, drumul miauna arcuindu-si spinarea
presimt mana cuiva alintand urmele pasilor mei
aproape, cumplit de aproape, atingandu-mi calcaiele.

deschid
ochii tai

cateva reflectoare se sting, falsificand o scena nocturna
se adauga umbre, abia-forme, un perete se ridica in dreapta
fir subtire de sange fosforescent spre capatul scenei

il simt
cald despicandu-mi talpile

un ghem de aer mi se lipeste de ceafa, negru, ma clatin
ma las impinsa, las dusa, in culise ariadna ma prinde de maini
ace lungi de lumina se-nfig protector in pleoape

inchid
dureros, ochii tai.


drumul toarce, ma scufund cu el intr-o imbratisare
merg, dorm linistit, putin dreapta, putin incovoiata
port carti de vizita, farduri,inca un oscar pentru scenariu.